joi, 25 noiembrie 2010


Marin Sorescu zice asa:
Un pai si-a petrecut toata tineretea
Intr-o saltea
Si credea despre lume
Ca n-are decat o singura dimensiune:
Greutatea

si continua Steinhardt (nu ma satur sa-l citez):
"Lupta se da intr-adevar [...] intre gratie si gravitatie, intre ce inalta si ce trage spre teluric, intre ce-i subtire si subtil, pe de o parte, si ce este gros si greoi pe de alta. Esential, poate, pentru om este sa scape, la figurat, de sub imperiul gravitatiei. [...]Lectia: se cade sa fim modesti, sa ne resemnam cu teribila unicitate a vietii, gandind insa ca, tocmai din pricina aceasta, orice viata devine grava, infricosatoare si splendida.[...]
Nichita Stanescu scrie:

Numai viata mea va muri pentru mine-ntr-adevar candva
Numai iarba stie gustul pamantului
Numai sangelui meu ii e dor, intr-adevar
de inima mea, cand o paraseste.

De altul mi-e mila, de mine mi se rupe inima. In preajma mortii, zicala aceasta egoista si triviala isi gaseste brusc justificarea si maretia. Fiecare moare singur si pentru sine singur, cum a spus Hans Fallada. In clipa despartirii sufletului de trup, simtul raspunderii copleseste tot. Insul e numai cu sine, cu temerile, raspunderile si nadejdile sale. Ceilalti, oricat de iubiti ori de neiubiti, dau in laturi. Lumea insasi, intreg mediul inconjurator se destrama si piere. De-ar fi dorul sangelui pentru inima si al duhului pentru trup cat mai netulburat, in clipa luarii de ramas bun!"


vineri, 5 noiembrie 2010

vreme pentru citit..
Agonia Europei - de abia la inceput?
(marcel munteanu, pictor clujean)

cine nu are nevoie de o rohia, sau de un paltinis, sau de un badulesti?

ziua atârnă ca o cămaşă la zvântat ...


N.Steinhardt - Arheologia regasirii - toate partile. Este o inregistrare unica, se simte in fiecare ton, respiratie si apasare a cuvintelor cum un om a descoperit, prin suferinta, ca "exista doua cai de a merge catre Dumnezeu si una singura de a-L întîlni pe Dumnezeu."
astazi, a razbate (care avea cu totul alte conotatii) a devenit a se descurca..


"Te duc sa bem lapte salbatic
Îţi spun....
si rog vizuina să fie curată.
Cu iarbă pe margini,
Cu pace la mijloc
şi poarta deschisă..."
i.pintea
p.s.
le desluşeşte minunat n.steinhardt în "primejdia mărturisirii"

miercuri, 3 noiembrie 2010

ganduri, calcule, intrebari



Cand va disparea ultimul taran din lume – la toate popoarele, vreau sa spun – va disparea si ultimul om din specia om. Si atunci or sa apara maimute cu haine.

Petre Tutea













toamna cu ghetar la gosau see






trink wasser :)










ghetarul, cat mai e..







copii la traseu de catarat





pentru biciclete...

miercuri, 27 octombrie 2010







Hai, toata viata, sa mergem sa facem poze! sa prindem momentul perfect, rasaritul perfect, floarea cea mai cea si frumosul absolut! Oricum timpul e scurt. Va fi lung dupa ce nu va mai fi Timp.
Cum se ne iubim, daca nu avem timp? si cum sa ne auzim, daca e zgomot? un bruiaj intern, permanent, si vrem mereu sa scapam..de noi, cei din oras; si sa mergem in vizita la noi, ce de la munte si cei agatati de vreo stanca, sau de vreun vis :)
noroc de tine, prietene, ca ma mai scoti din eul asta ocupat si vii cu masca de oxigen: "ia d'aici"!
sa ne traim melancolici amintirile unei prezentze aberant si fermecator de nepasatoare, pe vreo banca din parc sau urmarind stropii de ploaie dintr-un hol de facultate, cu geamuri mari. Astazi (chiar comic) suntem o adunare de ganduri, locuri, decizii, oameni dragi si neutri, care nu da o suma logica sau previzibila. S-a mai adaugat ceva, candva, dar cand?? probabil din neatentie...
Spontaneitatea schimbarii noastre cred ca e mai rapida decat agilitatea auto-analizei. Si atunci? - vesnica senzatie ca "trebuie sa ma prind din urma.." E ziditor? nu e?
Oricum, hai sa facem niste poze! cele mai faine! instantaneul genial :)



p.s. la "Stiati ca": norocos sa fii sa traiesti intr-o tara unde ceapa nu are termen de valabilitate, iar usturoiul nu arata ca ceapa si are gust la fel de indepartat de adevar ca si tara din care provine (China). Din fericire Romania nu e inca la fel de...dezvoltata ca restul tarilor din UE. Oare cum vor reactiona romanii la usturoiul asta, in curand? Sper ca la fel de necivilizat cum reactioneaza ei de obicei. Asta ar fi aspectul benefic mult asteptat al inocentei, ignorantei si usurintei cu care am acceptat (fara drept de apel) societatea de consum.
pofta buna!

miercuri, 11 august 2010

luna de miere

zwissenalm, gosau

hallstadt

krippenstein,2100








tyulenovo,bulgaria

miercuri, 28 iulie 2010

o nunta intr-un sat de munte :)


malini, 17 iulie 2010
in curtea micii bisericute cu cerdac de lemn, livada si niscaiva lemne taiate si asezate la poalele padurii...
lume de seama, fete si flacai..

in straie de sarbatoare romaneasca


si nasi vrednici, din neam ales,

ne-au fericit, fiindu-ne impreuna rugatori

in vreme de pace, la slujba imparateasca



intr-o zi ca de basm!

CA DACA N-AR FI, NU S-AR POVESTI... :)

miercuri, 2 iunie 2010

duminică, 16 mai 2010



scară la cer

un fir de paianjen

atârnă de tavan

chiar deasupra patului meu

În fiecare zi îl urmăresc

cum spânzură tot mai aproape;

mi s-a trimis, aşadar, îmi spun

chiar o scară din cer;

mi s-a trimis de sus.

Chiar dacă am slăbit îngrozitor

şi n-a rămas decât umbra din mine

totuşi trupul meu, mă gândesc

este pentru această firavă scară

probabil tot prea greu. 

Suflete, ia-o tu înainte, 

hâş hâş!


Perspectivă

Dacă te-ai îndepărta puţin, 

dragostea meau ar creşte

ca aerul dintre noi.


Dacă te-ai îndepărta mult, 

te-aş iubi cu munţii şi cu apele şi cu oraşele

care ne despart.


Dacă te-ai mai îndepărta

cu o zare,

la profilul tău aş adăuga soarele,

luna şi jumătate din cer.

marin sorescu

miercuri, 24 martie 2010

trecutul zilei

(zile, planuri si vise -  in lucru)

o primavara nu vine niciodata singura


iesle, malini






joi, 11 martie 2010

Pelerinaj sentimental



Gradina mea-gradina copilariei mele-
Avea odata straturi si alei.
Pe brazde negre infloreau pansele
Si le stropeau pe inserat batrinii mei
C-o stropitoare verde, smaltuita.
Erau pe-aicea flori de margarita
Si micsunele cu parfum de mosc...

Gradina noastra...n-o mai recunosc.
Dar prin perdeaua de ciresi si nuci,
Ma cheama-n umbra casa parasita,
S-anina inca rourusca de uluci
Si pe cerdac se culca,despletita.

E tot sub stresini cuibul rindunicii,
Si poate ca-i aceeasi rindunica.
M-apropii,cu sfiala si cu frica:
In casa asta mi-au murit bunicii...
Si simt ca-n zimbetul meu tinar port
Surisul lor,de-atita vreme mort.

La usa ce se vaieta prelung
Ma-ntimpina parfum inchis si greu,
Si-n pragul putred,din trecut,m-ajung
Vechi amintiri din ceea ce-am fost eu.

Odaile pustii mi se arata
Atit de mari cum imi pareau odata,
Pe vremea cind le masuram, tiptil,
Cu pasi marunti si sovaielnici de copil.
Era atit de nalt pe-atunci plafonul scund,
Si usile erau atit de grele
Cind incercam sa ma ascund,
Tinindu-mi rasuflarea,dupa ele...

De-atita colb,ferestele-s opace.
Pe brazda-ngusta-a picaturilor de ploaie
Patrunde cenusie in odaie,
In raze lungi, lumina care moare.

Si- uite:nu mai are nici un geam
Fereastra linga care asteptam,
Infrigurata si nerabdatoare,
Intiiul fulg molatic de ninsoare.

In colt era oglinda veche si patrata.
In apa-i de lumina inghetata
Puneau de-a pururi inserarile tirzii
Fantome plutitoare, fumurii.

Paianjenul tacerii tese moi
Si diafane pinze de matasa
Si, rastignita pe paretii goi,
Singuratatea stapineste-n casa.

- Cerdac sonor,aici,sub vita ta,
Intirziam in fiecare seara,
Si lemnul vechi sub pasii mei vibra
Cu rezonante calde,de vioara.
Sub treapta ce se clatina, plecata,
Cinta strident un greier intr-o vara
(Un sfredel intr-o scindura uscata...),
Si sus,prin crengile de nuc ,se ratacea
In fiecare seara alta stea.

Si-mi pare ca,de m-as intoarce fara veste,
Ar rasari,cind s-ar deschide usa,
Un zimbet grav si dulce de bunica,
Doi ochi mirati si palizi de brindusa
Si-un cuvios parfum de levantica.

Cu glas tremurator si usurel,
Bunicul m-ar chema-n iatac la el.
Cu miini subtiri,m-ar ridica in brata.
As astepta sa iasa din scrinul vechi de nuc
Feliile de piine cu dulceata
Si vraful cartilor cu poze
In care-as regasi,sub scoarte moi de piele,
Povestile copilariei mele.
Si pe divanul inflorat cu roze
As adormi-n iatacul cald si bun,
In miros de gutui si de tutun...

duminică, 7 februarie 2010


Vorba lui Marin Sorescu

Doctore, simt ceva mortal
Aici, in regiunea fiintei mele
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.
Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer
Pe care pana atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc in fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.
Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urat si am iubit, am invatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti
Am vorbit cu oamenii si m-am gandit,
Am fost bun si-am fost frumos…
Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am imbolnavit de moarte
Intr-o zi
Cand m-am nascut.


sâmbătă, 16 ianuarie 2010