Tu nu stii…
A fost odata
O casuta fermecata
Si-n casuta-o fata mica,
Un pisoi si o bunica.

Si-ntr-o iarna, intr-o seara,
Fata s-a uitat afara
Si-a vazut cum prin perdea
Stelele râdeau de ea…

Dar pe drum cotit si nins,
Umbra sura s-a desprins:
Un voinic abia de-o schioapa
Inota-n omat ca-n apa.

Si proptinduse-n toiag,
Un toiag mai nalt ca el,
A-nceput sa cante-n prag,
Tremurat si subtirel…

Dormi?
Si nici n-am prins de veste!

Usa s-a inchis cu cheia,
Focu-si palpaie scanteia,
Si povestea nu-i poveste:

Eu eram fetita-aceea,
Iar bunica - nu mai este…



Otilia Cazimir - Poveste De Omat

Numai de "Consulatul Romaniei la Muenchen" sa nu ai nevoie!

Dragi romani si oameni buni,

Va instiintez cu prietenie ca NU trebuie vreodata sa aveti de-a face cu ceea ce se cheama "Consulatul Romaniei" din Muenchen. De ce?

-un hol mare cu un portar la fel de mare va va primi printr-o poarta de securitate ca la aeroport, pipai (in caz ca bipaie ceva) si explica din usa ca NU aveti tot ce va trebuie, si ca, de fapt, ce cautati oare acolo? Asta dupa ce v-a intrebat indiscret aproape tot ce se poate sti despre dvs., la per tu :))
-DACA ati reusit sa treceti de Omul nr.1 - Portarul , va vor intampina doua ghisee invers proportionale ca spatiu cu holul mai inainte descris. La ghiseele respective o don'soara timida si nestiutoare si un tanar cu doua ghiuluri ce te orbesc inainte de a deschide gura, ambii nestiutori, si deci, nevorbitori de limba germana. Pana si nemtilor care ar avea treaba aici, sau romanilor plecati de la 1 an de viata, li se va raspunde clar "Aici nu se vorbeste germana. Decat romana si engleza"
BUUUN Inainte de a ne indoi ca s-ar vorbi macar aceste doua limbi corect, precizez ca TOTUL: atitudinea, decorul, aerul, orice, vor face pe orice roman sa se simta mai strain decat s-ar simti la ambasada Ecuadorului din China, deci mai strain ca oriunde.
Bucuros, don'sorul de la ghiseu (cu ghiuluri - totul e cu GHI pe la ei) te va intreba daca ai, pe rand, toate actele, si, daca cumva le vei avea, isi va sterge dezamagirea de pe fata cu o intrebare cheie, un act inventat pe loc, asta ca sa NU le ai pe toate. HA!
Un afis mare anunta ca informatiile oficiale se obtin de pe site-ul lor http://muenchen.mae.ro/index.php?lang=ro&id=988 si de la ghiseu! SI AICI E GLUMA: pe site-ul lor sunt niste informatii eronate, la ghiseu ti se va spune ca NU mai e valabil ce e pe site (dupa 350km facuti ca sa ajungi acolo, la al 3-lea drum), iar la telefonul info - ca ei sunt ocupati la ghiseu, si prin urmare nu pot da informatii la telefon in timpul orelor de program, iar in afara orelor de program nu se dau informatii la telefon :)))) Puteti incerca +49-89-553308. Va costa cam 10 minute pentru a ajunge, din meniul soptit de o doamna, la aceste concluzii...

A! era sa uit dna consul imbracata in haina de leopard (asa cum stim ca sunt imbracate cam toate "doamnele" ce ne reprezinta tara, prin diaspora) cu geanta de cel putin 5-6 mii euro, asta ca sa nu se faca de ras fata de suratelE de la alte consulate. O fi vreo uniforma ceva..(sponsorizata de noi toti)

Astea toate la rubrica "Cum si de ce sa renunti la cetatenia romana" sau "Cum se intoarce Caragiale in mormant" sau "Cum se intorc in mormant toti cei care au luptat si murit pentru tara asta"

p.s. totusi m-am simtit "ca acasa" la Consulatul Romaniei la Muenchen: LA BUDA NU ERA SAPUN SI HARTIE! :) VOILA!

Locuiesc într-o roată.
Îmi dau seama de asta
După copaci.
De câte ori mă uit pe fereastră
Îi văd
Când cu frunzele-n cer,
Când cu ele-n pământ.

Şi după păsări,
Care zboară
Cu-o aripă spre sud
Şi cu-o aripă spre nord.

Şi după soare,
Care-mi răsare
Azi în ochiul stâng,
Mâine-n cel drept.

Şi după mine
Care când sunt,
Când nu mai sunt.

(marin sorescu)

Marin Sorescu zice asa:
Un pai si-a petrecut toata tineretea
Intr-o saltea
Si credea despre lume
Ca n-are decat o singura dimensiune: Greutatea

si continua Steinhardt (nu ma satur sa-l citez):
"Lupta se da intr-adevar [...] intre gratie si gravitatie, intre ce inalta si ce trage spre teluric, intre ce-i subtire si subtil, pe de o parte, si ce este gros si greoi pe de alta. Esential, poate, pentru om este sa scape, la figurat, de sub imperiul gravitatiei. [...]Lectia: se cade sa fim modesti, sa ne resemnam cu teribila unicitate a vietii, gandind insa ca, tocmai din pricina aceasta, orice viata devine grava, infricosatoare si splendida.[...]
Nichita Stanescu scrie:

Numai viata mea va muri pentru mine-ntr-adevar candva
Numai iarba stie gustul pamantului
Numai sangelui meu ii e dor, intr-adevar
de inima mea, cand o paraseste.

De altul mi-e mila, de mine mi se rupe inima. In preajma mortii, zicala aceasta egoista si triviala isi gaseste brusc justificarea si maretia. Fiecare moare singur si pentru sine singur, cum a spus Hans Fallada. In clipa despartirii sufletului de trup, simtul raspunderii copleseste tot. Insul e numai cu sine, cu temerile, raspunderile si nadejdile sale. Ceilalti, oricat de iubiti ori de neiubiti, dau in laturi. Lumea insasi, intreg mediul inconjurator se destrama si piere. De-ar fi dorul sangelui pentru inima si al duhului pentru trup cat mai netulburat, in clipa luarii de ramas bun!"

vreme pentru citit..
Agonia Europei - de abia la inceput?
(marcel munteanu, pictor clujean)

cine nu are nevoie de o rohia, sau de un paltinis, sau de un badulesti?

ziua atârnă ca o cămaşă la zvântat ...


N.Steinhardt - Arheologia regasirii - toate partile. Este o inregistrare unica, se simte in fiecare ton, respiratie si apasare a cuvintelor cum un om a descoperit, prin suferinta, ca "exista doua cai de a merge catre Dumnezeu si una singura de a-L întîlni pe Dumnezeu."
astazi, a razbate (care avea cu totul alte conotatii) a devenit a se descurca..

"Te duc sa bem lapte salbatic
Îţi spun....
si rog vizuina să fie curată.
Cu iarbă pe margini,
Cu pace la mijloc
şi poarta deschisă..."
i.pintea

p.s.
le desluşeşte minunat n.steinhardt în "primejdia mărturisirii"

ganduri, calcule, intrebari

Cand va disparea ultimul taran din lume – la toate popoarele, vreau sa spun – va disparea si ultimul om din specia om. Si atunci or sa apara maimute cu haine.

Petre Tutea

toamna cu ghetar la gosau see

trink wasser :)

ghetarul, cat mai e..

copii la traseu de catarat

pentru biciclete...

Hai, toata viata, sa mergem sa facem poze! sa prindem momentul perfect, rasaritul perfect, floarea cea mai cea si frumosul absolut! Oricum timpul e scurt. Va fi lung dupa ce nu va mai fi Timp.
Cum se ne iubim, daca nu avem timp? si cum sa ne auzim, daca e zgomot? un bruiaj intern, permanent, si vrem mereu sa scapam..de noi, cei din oras; si sa mergem in vizita la noi, ce de la munte si cei agatati de vreo stanca, sau de vreun vis :)
noroc de tine, prietene, ca ma mai scoti din eul asta ocupat si vii cu masca de oxigen: "ia d'aici"!
sa ne traim melancolici amintirile unei prezentze aberant si fermecator de nepasatoare, pe vreo banca din parc sau urmarind stropii de ploaie dintr-un hol de facultate, cu geamuri mari. Astazi (chiar comic) suntem o adunare de ganduri, locuri, decizii, oameni dragi si neutri, care nu da o suma logica sau previzibila. S-a mai adaugat ceva, candva, dar cand?? probabil din neatentie...
Spontaneitatea schimbarii noastre cred ca e mai rapida decat agilitatea auto-analizei. Si atunci? - vesnica senzatie ca "trebuie sa ma prind din urma.." E ziditor? nu e?
Oricum, hai sa facem niste poze! cele mai faine! instantaneul genial :)



p.s. la "Stiati ca": norocos sa fii sa traiesti intr-o tara unde ceapa nu are termen de valabilitate, iar usturoiul nu arata ca ceapa si are gust la fel de indepartat de adevar ca si tara din care provine (China). Din fericire Romania nu e inca la fel de...dezvoltata ca restul tarilor din UE. Oare cum vor reactiona romanii la usturoiul asta, in curand? Sper ca la fel de necivilizat cum reactioneaza ei de obicei. Asta ar fi aspectul benefic mult asteptat al inocentei, ignorantei si usurintei cu care am acceptat (fara drept de apel) societatea de consum.
pofta buna!